Daca as privi inapoi si, doar pentru o clipa, as crede ca sunt ok, poate as fi. Lumea e prea imprevizibila ca sa o putem schimba. Timpul e prea spontan pentru a-l putea opri. Ne depaseste propria viata, ne fuge inainte si nu vrea, nu poate, nu are pentru ce sa stea. Si in unele momente si noi simtim ca nu avem pentru ce sa stam. Dar asa e? Hmm... Si daca avem pentru ce sta, dar plecam... cum se simte asta? Sa ai ceva sau pe cineva care are nevoie de tine si sa continui sa mergi fara sa te uiti inapoi. Mie imi place sa-mi vad trecutul, chiar daca ma face sa plang. Poate mi-ar placea sa-mi vad si viitorul, dar atunci, chiar, pentru ce as mai trai?
Daca as privi inapoi si, doar pentru o clipa, as crede ca sunt ok, poate as fi...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu