Assassin’s Creed: Pirates ajunge pe smartphone-uri şi tablete

Nu mai are nici o legătură cu clasicul Assassin’s Creed, dar pentru că au licenţa, cei de la Ubisoft au anunţat un joc cu bărci sub acelaşi titlu, Assassin’s Creed: Pirates.

Clipul de mai jos este cea mai bună dovadă a unui sistem defectuos de îmbogăţire aplicat de marile companii dezvoltatoare de jocuri care deţin diverse licenţe pe care le exploatează la maxim. Logo-ul Assassin’s Creed este singurul element care leagă acest joc pentru telefoane şi tablete de universul făcut popular de primele jocuri din serie.

Cu numele de Assassin’s Creed: Pirates, acest nou titlu este menit să compenseze experienţa oferită de Assassin’s Creed 4 Black Flag, cel mai recent joc din serie construit în jurul unor aventuri ca pirat.

Assassin’s Creed: Pirates va fi disponibil pentru iOS şi Android la un preţ de 5 dolari începând cu 5 decembrie. Rolul vostru este de căpitan de navă şi, pe lângă aspectele de luptă efectivă cu alte bărci şi corăbii, vă veţi strădui să vă faceţi un echipaj puternic, să va modernizaţi mijlocul de deplasare şi să găsiţi tot felul de comori.

Într-un comunicat al celor de la Ubisoft, compania a insistat destul de mult pe faptul că noul joc va folosi un motor grafic mai performant, menit să profite la maxim de hardware-ul celor mai recente smartphone-uri şi tablete.

Nu va exista o variantă de Assassin’s Creed: Pirates şi pentru PC-uri sau console, ci doar pentru iDevice-uri şi Androide. Dacă mai aveţi întrebari pe marginea acestui subiect, trailerul de mai jos ar trebui să vă răspundă la cele mai multe dintre ele.

Sursa: Playtech.ro

Nimic nou: Cahfu

Abuzam preturile fizic si emotional pana se sinucid. Pentru tine.

Basmul si impozitul

"A fost odata ca daca n-ar fi fost, nu s-ar fi povestit...". Asa incep toate basmele noastre romanesti, dar cum aici nu va zic un basm ci un fapt real voi intra ceva mai brusc in poveste.

Era o zi obisnuita de toamna... Ploaia era pregatita sa inceapa in orice moment peste stratul de frunze multicolor si deja destul de gros. Eu intram in scara blocului si inainte sa inchid usa liftului gandurile imi sunt tulburate de o voce greu de recunoscut...

- Domnule Lungu, domnule Lungu, o secunda va rog...

Am incercat sa bajbai un raspuns coerent, dar am dat de imposibilitate datorita faptului ca nu-mi cunosteam interlocutorul astfel incat am deschis usa liftului intr-o maniera oarecum defensiva. Gafaind si rosie la fata, o doamna imi spune ca are sa-mi dea ceva. Uniforma albastra, formele supradimensionate si chipiul oribil pe care-l purta mi-au adus aminte ca mai exista scrisori, ca mai exista posta. De mult nu am mai avut de a face cu aceasta doamna pentru ca am renuntat sa mai cer facturile prin posta. Am mizat pe varianta postei electronice de mai bine de doi ani, deci faptul ca m-a recunoscut este si el misterios la randul sau. Mi-a spus, cu o fata oarecum zambitoare, dar in acelasi timp curioasa (sau cel putin asa am interpretat eu) ca am primit o scrisoare de la Impozite. In momentul acela toate gandurile mele s-au indreptat la banii pe care ii mai am pe card si la un mod rapid de a face rost de mai multi pentru ca dupa ce am facut rapid calculele mi-am dat seama ca nu imi vor ajunge si pentru plata chiriei si pentru impozite. "Hmm... Multumesc!", i-am indrugat eu nelinistit si putin imbufnat. Asta a fost tot ce am putut sa-i spun desi nu imi sta in caracter sa nu pornesc o discutie, fie ea cat de scurta cu ceilalti... Mai mult ca sigur o sa inceapa discutiile in grupul babutelor de la bloc, dar asta e. Cu ceva zile in urma am aflat ca m-a parasit logodnica mea tot de la o babuta. Sincer m-am amuzat la ce s-a gandit saraca. A vazut probabil ca am iesit cu doua geamantane din casa si, hop, a aparut subiectul de barfa. Nu i-am stricat bucuria de a ma barfi barfi explicandu ca Ioana e plecata din tara doua saptamani intr-o  delegatie... nu cred ca e politicos sa strici bucuria cuiva, asa-i? :-j

Cred totusi ca, fiind singur de aproape o saptamana incepusem sa fiu putin buimac si posomorat, parca imi taiase cineva o mana si nimic nu-si mai avea locul in casa... Am cautat aproape doua ore spaghetele (si, da, stiu ca a fost o pierdere de timp, dar greu renunt daca imi pun ceva in cap) si cand mi-am dat seama ca nu ile voi gasi prea curand am renuntat dezamagitor la lupta si am comandat o portie acasa... In fine... sa revin la poveste... Dupa intalnirea cu postarita mi-am continuat drumul cu liftul. Ajuns in casa mi-am scos laptopul din geanta dupa care am deschis plicul "fermecat". Am descoperit, spre marea mea usurare, ca nu aveam chiar atat de mult de platit pe cat credeam si ca imi ajung banii sa platesc si darile catre stat si chiria... "Perfect", imi spun in cap si aprind laptopul. Tot deruland eu stirile vad una care m-a facut curios... Zicea acolo ca pot castiga un smartphone sau o tableta daca imi platesc taxele pe internet. Cum adica, nu mai stau la coada si mai si intru intr-un concurs? Asa se pare, deci de ce sa nu impusc eu doi iepuri dintr-o lovitura? Pocedura nu e absolut deloc complicata, asa ca va zic si voua despre ce e vorba, ca doar nu sunt singurul roman care vrea sa inlocuiasca statul la coada cu comoditatea platilor facute de acasa, asa-i?

Esti din sectorul 3? Ghiseul.ro te asteapta...

Va voi povesti acum cum mi-am facut eu cont pe site, unde a trebuit sa merg sa imi iau datele de cont si toate cele... Procedura mi s-a parut simpla si, chiar daca consta si intr-un drum pana la sediul DITL totul s-a petrecut foarte repede. Am plecat pe la 13.30 din casa... era o joi in care seful m-a sunat sa-mi spuna ca in ziua aia nu trebuie sa merg la serviciu astfel incat a fost un fel de oaza de fericire pentru mine. Cum prin casa ma plictiseam singur si nu voiam sa incep sa dau telefoane si nici sa ma uit la vreun film am zis sa scap de povara "plicului fermecat". Am descarcat de aici un formular si l-am completat dupa care i-am indoit coltul din dreapta sus (nu stiu de ce fac asta, e un tic de care nu pot sa scap si din cauza acestei actiuni inconstiente am fost mustrat de nenumarate ori de logotnica mea). Cu formularul completat am pornit la drum. Cel mai aproape sediu de mine este cel de pe Campia Libertatii 32 (in apropierea scolii nr.75), dar daca va e mai convenabil, puteti merge la unul din celelalte doua sedii ale DITL sector 3 (unul e pe str. Sfanta vineri 32 si celelalt pe Lucretiu Patrascanu 3-5). Ajuns in fata intrarii am avut senzatia aia ciudata de "vai, sa vezi cat stau aici" si mi-am privit ceasul, fara sa fiu atent la cat indica el, ci, mai degraba, pentru a fi impacat cu sine ca secundarul nu a inceput sa ticaie mai incet sau mai repede. Din fericire, sentimentul avut in fata intrarii nu s-a materializat in nimic pentru ca totul s-a miscat foarte repede. Nu stiu daca am stat 5 minute la sediul lor si am primit userul si parola pentru a ma loga pe site... N-am mai avut rabdare pana acasa asa ca pe drum mi-am schimbat parola de pe telefon. Ajuns in fata blocului ghiciti cu cine dau nas in nas. Cu babutele mele dragi. Le salut, dar de data asta vad o retinere din partea lor. E clar, mi s-a dus vorba ca nu mai sunt vecinul de treaba, dar nici nu mi se sfarseste gandul asta si o aud pe una din ele...

- Vecine, da' ce-ai facut? Mi-a zis Elena postarita ca ai probleme cu banii, asa-i? Pai, mama, acum ca esti singur trebuie sa ai grija sa...

Incepusem sa rad in mine. Auzeam pentru a doua oara pe saptamana asta ca am fost parasit de logotnica, insa de data asta babuta parea chiar ingrijorata asa ca m-am decis sa ii prezint situatia reala. Dupa ce i-am zis cum sta cu taxele (greu a fost sa o conving ca nu mi se ia nicio taxa in plus daca platesc cu cardul si ca platesc de la mine, din apartamentul de la etajul 2, darile, dar pana la urma argumentul legat la evolutia tehnologiei a fost suprem si mi-a spus ca ar fi vrut sa fie asa si pe vremea ei si m-a rugat intr-o zi sa merg sa-i explic pe indelete cum poate sa faca si ea lucrul asta pentru ca tot ce stie ea e "sa ii sune pe copiii si sa ii vada acolo cum se misca" nu stie nimic) si cu logotnica mi s-a parut ca a rasuflat usurata. Nu stiu de ce, dar mi-a infrumusetat ziua...

Trece si momentul acela si ajung insfarsit in fata laptopului. Prima pagina, bineinteles, nelipsitul domn Google. Rastez eu usor in bara www.ghiseul.ro. Stiam ca nu e complicat asa ca nu am avut nicio retinere. totul a mers ca uns. Cred ca in mai putin de 5 minute am identificat tot ce era de identificat si am platit cu cardul Visa toate darile catre stat. Am inteles ca pe platforma asta poti plati si amenzile de la politie asa ca sigur o voi mai folosi :)

Cat despre concurs, sper sa am noroc sau daca nu eu, macar voi sa aveti. Sa va impartasesc si voua ce trebuie sa stiti... In urma implementarii acestei metode de plata Online de catre Primaria sectorului 3, cei de la Visa si  Banca Transilvania au inceput campania "Activeaza-ti contul pe ghiseul.ro si ai numai de castigat", pentru a sustine inscrierea contribuabiilor sectorului 3 in cadrul sistemului. In cadrul acestei campanii 5 norocosi vor castiga un smartphone Samsung Galaxy S4 mini sau o tableta de la Samsung cu caracteristici superioare. Bafta multa si astept ceva multumiri din partea celor care vor economisi timp dupa ce citesc acest articol :)

"Si-am incalecat pe-o sa si v-am spus povestea 'sa,

Si-am incalecat pe-o capsuna si nu v-am spus nici macar o minciuna!

O scrisoare nescrisa

Hey! Ma intreb ce mai faci. Ma intreb daca mai zambesti. Ma intreb daca mai scrii. Imi e dor de simplitatea cu care priveai lumea zambind in dimineata aia... Poate o sa scrii o carte despre mine.  Poate o sa scriu o carte despre tine. Dar asta nu conteaza. Te caut pe strada de fiecare data cand trec pe acolo. Si pe undeva esti, doar ca nu te vad eu. Ioana zice ca sunt nebun. Nu sunt nebun. Sunt optimist. Si tu esti la fel. Cautai ceva, dar nu cu privirea pierduta dupa ceva ce nu gaseai. Cautai ceva ce gaseai peste tot, te astepta in fiecare, dar iti placea. Ai gasit acel ceva in mana mea. Iti pacea sa te bata soarele – de ce? Era octombrie, de ce cautai lumina soarelui? Si tu m-ai intrebat de ce. Pentru ca nu imi place toamna, e prea trista pentru mine, e prea trista si pentru zambetul tau. Nu sunt nebun, dar nu ma asteptam sa te gasesc in izolarea ta fata de oamenii din jur. Era si izolarea mea, dar altfel nu te-as fi observat. Continui sa ma gandesc la tine uneori. Dar o sa ne mai vedem intr-o zi, si o sa ma recunosti si o sa te recunosc. Poate la lansarea cartii tale. Nu mai stiu unde stai acum. Dar ai un apartament luminos in care stai singura, pentru ca deseori te scufunzi in foile tale. Zambesti pentru ca asa esti tu. Dar nu te condamna nimeni. Si imi lipsesti...

Sunteti toti acolo, in congelator...

Toata lumea a disparut. Toata lumea mea. Am ramas singur intre 4 pereti de amintiri, lacrimi si regrete. 

Poate cineva va veni candva sa ma salveze, sa ma scoata din campul asta acoperit de nori. Si daca nu, candva o sa evadez eu, o sa fur aripile unui porumbel si o sa zbor pana ACASA. Daca mai exista... Poate acasa al meu a disparut. Poate nu mai e nimic acolo, doar o gramada mare de vise. Si daca e asa, o sa pun vis langa vis si o sa construiesc un alt acasa, pe acelasi colt al sufletului meu pe care era si acela vechi, si poate el o sa se intoarca.

Sau poate totul a fost doar un vis, si o sa ma trezesc peste o suta de ani si totul a inghetat in jurul meu, o sa gasesc aceeasi fericire in ochii celor din jurul meu, aceleasi zambete, aceleasi idealuri pe care le-am construit impreuna...

Promit ca o sa va caut in fiecare congelator din fiecare inima, caci in congelatorul meu sunteti prea adanc si nu pot ajunge la voi. Mai esti acolo, ACASA al meu?

Intrebari depresive si ratacitoare

Imi zboara gandul peste mari si tari dar mereu revine la aceeasi intrebare. O intrebare cu un raspuns necunoscut pentru oameni.O intrebare care ii e adresata lui. Intrebarea mea preferata dar care ma chinuie cel mai mult.

Poate tie ti-e usor dar eu trebuie sa stau sa ma chinui intrebandu-ma oare esti aceea de pe banca singuratica sau e doaro simpla trecatoare? Oare esti tu cea care are un zambet fermecator sau e doar o actrita care frange inimile barbatilor? Oare tie iti este mai usor? Tu stai si te intrebi cand o sa iti cunosti jumatatea, adica pe mine? Sau cine stie? Poate ne-am cunoscut deja dar eu nu imi dau seama.

Intrebarile acestea ma macina atat de mult incat imi doresc sa ma evapor. Sa scap de gandurile chinuitoare care se intreaba unde esti.

Mi-ar placea ca atunci cand vei veni sa ai pe tine un tricou pe care sa scrie "Sunt al tau"

Insa mi-ar placea si sa fii acum cu mine dar nu prea se intampla ce imi place mie.

Nu stiu ce faci chiar acum dar stiu ca uneori, in clipele de slabiciune e greu sa imi conving inima sa nu tina la cineva pe care mi-au cazut ochii. 

Traiesc cu speranta ca tu esti acolo si te voi intalni la un moment dat dar mai apare si intrebarea de unde voi stii ca esti tu?

Imi voi da seama?Imi va spune inima?

Vorbim despre aceasta inima care si-a lins toate ranile provocate si vrea o noua poveste.Dar iti pasa? Iti pasa ca mai devreme sau mai tarziu din nou inima mea va suferi si va avea alte rani?

Nu... Nu iti pasa pentru ca nu ma stii si nici nu ma vei cunoaste... Nu te mai vreau! Piei din ochii mei!

Scrisoarea ne-nascutului

5 octombrie:

Astazi a inceput prima mea zi de viata. Parintii mei inca nu stiu, dar eu deja exist. Si voi fi fetita. Voi avea parul blond si ochii albastri. Deja este stabilit aproape totul, chiar si faptul ca voi iubi florile.

19 octombrie:

Unii sustin ca inca nu sunt o persoana reala, ca numai mama exista. Dar eu sunt o persoana reala, tot asa cum o firimitura de paine este totusi paine adevarata. Mama exista. La fel si eu.

23 octombrie:

Acum tocmai a inceput sa mi se deschida gurita. Ganditi-va, peste aproximativ un an de zile voi rade, iar mai tarziu voi vorbi. Stiu care va fi primul cuvant pe care-l voi spune: MAMA.

25 octombrie:

Azi a inceput sa-mi bata inima de una singura. De acum incolo ea va bate incetisor pentru tot restul vietii, fara ca vreodata sa se opreasca pentru a se odihni! Iar dupa multi ani va obosi. Se va opri si dupa aceea voi muri.

2 noiembrie:

Cresc cate putin in fiecare zi. Incep sa mi se formeze mainile si picioarele. Dar trebuie sa mai astept mult timp pana cand aceste picioruse ma vor inalta spre bratele mamei si pana cand aceste manute vor putea culege flori si il vor putea imbratisa pe tata.

12 noiembrie:

La maini incep sa mi se formeze degetelele. Asa mici cum sunt, sunt de-a dreptul caraghioase! Cu ele voi putea mangaia parul mamei.

20 noiembrie:

Abia astazi doctorul i-a spus mamei ca eu exist aici, sub inima ei. Oh, cat de fericita trebuie sa fie! Esti fericita, mami?

25 noiembrie:

Mami si tati probabil ca se gandesc ce nume sa-mi puna. Dar ei nici macar nu stiu ca sunt fetita. Vreau sa ma cheme Teodora. Doar sunt mare deja.

10 decembrie:

Imi creste parul. Este moale, stralucitor si matasos. Ma intreb cum este oare parul mamei?

13 decembrie:

Acum aproape ca pot sa vad. In jurul meu este intuneric. Cand mami ma va scoate in lume, in jur vor fi pretutindeni soare si flori. Dar, mai mult decat orice, vreau s-o vad pe mami. Cum arati, mami?

24 decembrie:

Oare mami aude ticaitul inimii mele? Unii copii vin pe lume putin bolnavi. Inima mea insa este puternica si sanatoasa. Bate intruna: tic-tac, tic-tac. Mami, vei avea o fetita sanatoasa!

28 decembrie:

Astazi mama mea m-a ucis.