Toata lumea a disparut. Toata lumea mea. Am ramas singur intre 4 pereti de amintiri, lacrimi si regrete.
Poate cineva va veni candva sa ma salveze, sa ma scoata din campul asta
acoperit de nori. Si daca nu, candva o sa evadez eu, o sa fur aripile
unui porumbel si o sa zbor pana ACASA. Daca mai exista... Poate acasa al
meu a disparut. Poate nu mai e nimic acolo, doar o gramada mare de
vise. Si daca e asa, o sa pun vis langa vis si o sa construiesc un alt
acasa, pe acelasi colt al sufletului meu pe care era si acela vechi, si
poate el o sa se intoarca.
Sau poate totul a fost doar un vis, si o sa ma trezesc peste o suta de
ani si totul a inghetat in jurul meu, o sa gasesc aceeasi fericire in
ochii celor din jurul meu, aceleasi zambete, aceleasi idealuri pe care
le-am construit impreuna...
Promit ca o sa va caut in fiecare congelator din fiecare inima, caci in
congelatorul meu sunteti prea adanc si nu pot ajunge la voi. Mai esti
acolo, ACASA al meu?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu