Intrebari depresive si ratacitoare

Imi zboara gandul peste mari si tari dar mereu revine la aceeasi intrebare. O intrebare cu un raspuns necunoscut pentru oameni.O intrebare care ii e adresata lui. Intrebarea mea preferata dar care ma chinuie cel mai mult.

Poate tie ti-e usor dar eu trebuie sa stau sa ma chinui intrebandu-ma oare esti aceea de pe banca singuratica sau e doaro simpla trecatoare? Oare esti tu cea care are un zambet fermecator sau e doar o actrita care frange inimile barbatilor? Oare tie iti este mai usor? Tu stai si te intrebi cand o sa iti cunosti jumatatea, adica pe mine? Sau cine stie? Poate ne-am cunoscut deja dar eu nu imi dau seama.

Intrebarile acestea ma macina atat de mult incat imi doresc sa ma evapor. Sa scap de gandurile chinuitoare care se intreaba unde esti.

Mi-ar placea ca atunci cand vei veni sa ai pe tine un tricou pe care sa scrie "Sunt al tau"

Insa mi-ar placea si sa fii acum cu mine dar nu prea se intampla ce imi place mie.

Nu stiu ce faci chiar acum dar stiu ca uneori, in clipele de slabiciune e greu sa imi conving inima sa nu tina la cineva pe care mi-au cazut ochii. 

Traiesc cu speranta ca tu esti acolo si te voi intalni la un moment dat dar mai apare si intrebarea de unde voi stii ca esti tu?

Imi voi da seama?Imi va spune inima?

Vorbim despre aceasta inima care si-a lins toate ranile provocate si vrea o noua poveste.Dar iti pasa? Iti pasa ca mai devreme sau mai tarziu din nou inima mea va suferi si va avea alte rani?

Nu... Nu iti pasa pentru ca nu ma stii si nici nu ma vei cunoaste... Nu te mai vreau! Piei din ochii mei!